Wow… pot sa spun ca am ramas socata atunci cand am auzit melodia cantata de el. Very nice! *claps*

Pentru ca azi mi-am adua aminte ca numai timpul poate sa hotarasca ce o sa se intample cu noi…

Enjoy… and have a nice evening!

Si nu am intrebat… ce v-a adus Mosu’?

La mine pot sa spun ca a fost darnic. Si pentru asta ii multumesc. Now I’ve got Hot Wheels, Pink Fury, and a huge TV, plus o casca pentru snowboarding pe care ar cam trebui sa o folosesc (in amintirea accidentului de duminica).

Am inceput munca… azi am muncit non stop. M-am dus doar sa mananc. In rest calculi, rapoarte si alte minuni…



Can I go back to bed now? Pliiiiiiiiiiiiiizzzzzzz!

In afara de micutul accident am mai avut parte si de o demonstratie de nesimtire pura din partea unor creature ca sa nu le spun altfel. Unora nu ar trebui sa le dea drumul din casa si aici ma refer la grupul vessel care a reusit sa ma scoata din sarite in trenul care ne ducea spre destinatia mult dorita. Era firesc sa avem parte de un tratament special si la drumul de intoarcere, doar suntem in Romania, tara tuturor posibilitatilor, o tara populate de nesimtiti (nu am crezut ca o sa ajung sa spun asta, si o spun cu cea mai mare amaraciune). Ca sa va explic: aveam bilete cu loc, ne-am urcat in tren, am cautat locurile, le-am gasit si soc, erau ocupate de niste indivizi care aveau alte locuri, dar care vazand ca ale lor sunt ocupate s-au gandit ca ar fi nice sa le ia pe ale noastre. Ridicat din umeri, nemiscat de pe loc. Zic ok, astept sa vina nasu’, in cazul de fata nasa. Vina nasa si ii zic: “Noi avem locuri acolo, domnii zic ca ale lor sunt ocupate, ce fac?”. Nasa ridica din umeri si zice ca nu are ce sa faca  si trece mai departe. Fierbeam… zic bine… daca ma ridica cineva de aici fac scandal. Si se intampla. Pana aici am zis! Toata lumea in picioare, fiecare la locul lui. A trebuit sa inceapa un vagon intreg sa se certe ca sa iasa cei doi fara obraz (ca sa nu le zic altfel) care nu aveau bilete cu loc. Si asa a fost toata lumea fericita, dar intrebarea mea este: nu era mai usor ca fiecare sa isi impuna punctual de vedere de la inceput? Sa strige sus si tare ca el are locul cutare si ca vrea sa stea acolo? Raspunsul: Traim in Romania, de ce sa ne deranjam noi… poate nu vin cei care au locuri aici.

La multi ani! 2010 a ramas in urma, 2011 se intinde in fata noastra cu cine stie ce surprise placute sper eu.  New Year’s resolutions… hmm… nu o sa spun ca o sa fac asta si ca vreau sa fac aialalta pentru ca stiu ca nu o sa iasa cum imi doresc daca spun. Sper doar sa avem cu totii un an cat mai bun, sa ne ocoleasca relele sis a ne loveasca cele bune cat or putea ele de tare.

P.S: La multi ani si noua… RAWR!

Dupa cum spuneam ziua a inceput bine. In primul rand Lenin, micutul badaran, a avut cateva tentative esuate de blitzkrieg asupra picioarelor mele. Victory goes to me, wooo hooo! Nu se intampla prea des sa am parte de asemenea victorii, cred ca era cam obosit, il afecteaza schimbarea asta de ora.

Mai departe… am primit si am dat cateva telefoane si am aflat lucruri destul de interesante. Sa speram ca o sa aflu si in continuare astfel de vesti.

Cam atat pana acum… aaah si asta:

… sa scriu despre cartea care mi-a placut atat de mult… intr-o zi, foarte curand o sa fac asta.

… sa mananc inghetata de la Ikea.

… sa imi iau un lucru frumos.

… sa primesc o floare.

… sa mergem in parc, la muzeu, la teatru, la un film.

… sa fac poze noi, deja m-am saturat sa ma tot uit la cele vechi.

…  sa creez.

… sa colorez, sa ma joc cu plastilina, cu hartie creponata si cu lipici.

… sa luam forme de prajituri si sa facem ceva bun de tot.

… sa rad.

P.S: As vrea ca Bon Jovi chiar sa vina la anul si sa nu fie doar un alt zvon.