Peripetii romanesti
Tadaaaaam! Azi am fost la munte si m-am dat cu placa. Nu se putea sa nu am parte si de accidente, logic, doar vorbim de mine… Am cazut fix in cap… ma doare… everything is spinning si nu prea pot sa vorbesc.
In afara de micutul accident am mai avut parte si de o demonstratie de nesimtire pura din partea unor creature ca sa nu le spun altfel. Unora nu ar trebui sa le dea drumul din casa si aici ma refer la grupul vessel care a reusit sa ma scoata din sarite in trenul care ne ducea spre destinatia mult dorita. Era firesc sa avem parte de un tratament special si la drumul de intoarcere, doar suntem in Romania, tara tuturor posibilitatilor, o tara populate de nesimtiti (nu am crezut ca o sa ajung sa spun asta, si o spun cu cea mai mare amaraciune). Ca sa va explic: aveam bilete cu loc, ne-am urcat in tren, am cautat locurile, le-am gasit si soc, erau ocupate de niste indivizi care aveau alte locuri, dar care vazand ca ale lor sunt ocupate s-au gandit ca ar fi nice sa le ia pe ale noastre. Ridicat din umeri, nemiscat de pe loc. Zic ok, astept sa vina nasu’, in cazul de fata nasa. Vina nasa si ii zic: “Noi avem locuri acolo, domnii zic ca ale lor sunt ocupate, ce fac?”. Nasa ridica din umeri si zice ca nu are ce sa faca si trece mai departe. Fierbeam… zic bine… daca ma ridica cineva de aici fac scandal. Si se intampla. Pana aici am zis! Toata lumea in picioare, fiecare la locul lui. A trebuit sa inceapa un vagon intreg sa se certe ca sa iasa cei doi fara obraz (ca sa nu le zic altfel) care nu aveau bilete cu loc. Si asa a fost toata lumea fericita, dar intrebarea mea este: nu era mai usor ca fiecare sa isi impuna punctual de vedere de la inceput? Sa strige sus si tare ca el are locul cutare si ca vrea sa stea acolo? Raspunsul: Traim in Romania, de ce sa ne deranjam noi… poate nu vin cei care au locuri aici.
